Stau, stau asteptand o prea curioasa fiinta,
Plec si vizionez, pictura,ceara, ghiveciul precum ma ghidez,
Lumina ce imi apare in cale ma cugeta,
Sa zabovesc o vreme langa ea?
Dar ma pierd in taina inspiratiei picturi albastre.
Valul cel viteaz raspunde precum o alge de nisip,
Dorinta omului rapus de intruchiparea zeului rapus.
Locul langa plopul de care raspund imi creaza melanconie.
Glasul taceri este adaugat in mila dar si lovituirilor ciocanului lui.
Val vartej!, aouleu ce este pe mine?
O!, vai dar ce zaresc, o fi ale mele gandurii, or zbor,
Duceti-va undeva, undeva, undeva cu tristetea mea.
Zeul se apropie! zeul far de care nu supravietuim si deosebim,
Viata de razboi, si teama, frica, precum calea spre adevar?
Luati aminte, locul lui este pe cer si zbate se zbate..
Ca el omul,sa fie cu gandul innorat sa devina dezgolit si
In plina dragoste cu corpul si limpede precum apa.
Zeul dar si trofeul fiecuria.Comara visuriilor, si stapanul
Cerurilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu