Pasari

Papagalii amorezi sunt vieţuitoare deosebit de active, curioase şi jucăuşe. Sunt păsări foarte sociabile şi se ataşează mult de stăpân. Nu sunt animale de companie pretenţioase. 

Durata de viaţă a acestora este cuprinsă între 15 şi 20 de ani.

De un de provin eu?

Papagalii amorezi se mai numesc şi pagagali agapornis (engl. lovebirds).  Au dobândit această denumire pentru că sunt păsări foarte ataşate de partenerul lor de viaţă. Papagalii amorezi sunt originari din Africa Centrală şi de Vest. Familia de papagali agapornis se împarte în 8 categorii, dintre care cei mai cunoscuţi sunt: rosella, fisher, personata şi nigrigenis.

  

Unde îmi place să trăiesc?

Papagalilor amorezi le place să benefieze de mult spaţiu, din acest motiv colivia trebuie să aibă dimensiuni mari (minim 45 x 55 x 45cm). Pe lângă hrănitor şi adăpător, în colivie trebuie să existe şi beţe sau crenguţe (de la pomii fructiferi). Jucăriile au un rol important în viaţa papagalului dumneavoastră: clopoţei, leagăne, crenguţe şi alte jucării confecţionate din materiale naturale. Lăsaţi-vă papagalul să zboare zilnic.

După perioada iniţială de acomodare cu noul mediu, aceasta fiind de cel mult 2 săptămâni, oferiţi-i ocazia papagalului să se obişnuiască cu dumneavoastră hrănindu-l direct din mână. După acest interval, puteţi să scoateţi papagalul din colivie. În această situaţie, veţi fi centrul universului său. Aveţi grijă să-i acordaţi suficientă atenţie papagalului, să vă ocupaţi de el şi să vă jucaţi împreună. Papagalul vă va răsplăti dragostea cu diverse manifestări menite să vă capteze atenţia. Papagalilor amorezi le place să facă baie, de aceea montaţi-le o cădiţă cu apă caldă sau un duş. 

Ce-mi place să mănânc?

Papagalii amorezi se hrănesc cu amestecuri speciale, cu fructe şi legume de sezon. Puteţi să le daţi şi alune în coajă, arahide şi nuci. Completaţi-le hrana cu suplimente vitamino-minerale  şi oferiţi-le extract de cartilaj de sepia.

Simptomele de boală la papagalii amorezi sunt următoarele: izolare, pene nearanjate şi lipsite de strălucire, ochii închişi permanent, ochi apoşi, somn îndelungat, strănut, pierderea interesului pentru mediul înconjurător, excremente moi sau cu modificări de culoare.

lovebird

Sănătate

Papagalul amorez este sănătos atunci când:

- ochii sunt uscaţi şi larg deschişi

- penele sunt curate şi aranjate

- excrementele nu au culoarea şi consistenţa modificate

- are nările uscate şi curate

- ghearele nu sunt prea lungi

- nu prezintă umflături sau răni vizibile

- este energic şi cu un apetit 

Înmulţirea

Dacă aveţi atât mascul, cât şi femelă, trebuie să le montaţi în colivie o căsuţă pentru dormit şi un cuib. Papagalii amorezi ajung la maturitate la vârsta de 8 luni, dar se recomandă împerecherea după vârsta de 12-15 luni. Femela depune circa 3-8 ouă. Perioada de incubaţie durează 22-25 zile. Deseori, şi masculul va cloci ouăle. Puii vor părăsi cuibul după 38-50 zile şi după alte 2 săptămâni vor fi independenţi.

Papagalii amorezi sunt păsări extrem de sociabile. Se recomandă să fie crescute în pereche. Dacă aveţi un singur papagal, trebuie să îi acordaţi aceeaşi atenţie pe care ar fi primit-o şi de la partenerul său. Pe de altă parte, papagalii amorezi sunt destul de agresivi şi nu se recomandă să îi puneţi la comun cu alte păsări. Trebuie să aveţi grijă ca perechea dumneavoastră de papagali să se “înţeleagă” bine.

Lista de cumpărături:

• broşura cu informaţii privind papagalii amorezi

• o colivie mare (minim 45 x 55 x 45 cm)

• beţe colivie

• hrănitor

• adăpător

• cădiţă pentru baie

• diverse jucării

• hrană specială pentru papagali

• delicatese

• preparate pe bază de vitamine

• extract de cartilaj de sepie

• cuib
•foarfece pentru unghii sau beţ abrazive pentru gheare

Quetzalul stralucitor este un membru al familiei trogonilor, Trogonidae, si este nativ Americii Centrale. Exista o singura specie de quetzal si aceasta se gaseste din sudul Mexicului si pana vestul statului Panama.

Masculul quetzalului stralucitor in penajul sau complet de imperechere este probabil cea mai frumoasa pasare din lume. Capul sau, partea superioara a pieptului, spatele si coada au un verde irizat intens.

La inceputul sezonului de imperechere coada masculului est foarte lunga.

Pieptul inferior si burta pasarii sunt de un rosu foarte aprins. Coloritul partilor superioare ale pasarii se schimba in functie de lumina, de la verde auriu la albastru verzui.

In ciuda culorilor stralucitoare, penajul verde aprins de pe spatele quetzalului este folositor in ascunderea de rapitori, deoarece se contopeste cu verdele frunzisului.

Quetzalii trec neobservati in acest mediu pentru ca isi petrec majoritatea timpului cocotati nemiscati pe ramuri, unde asteapta apropierea prazii.

Quetzalii cuibaresc in scorburi. Cuibul se gaseste in general la aproximativ 4-10 m deasupra solulu solului.

Quetzalul stralucitor este pasarea nationala a Guatemalei si a dat numele monedei nationale. Aceasta pasare colorata a fost venerata de popoarele indigene in unele parti ale Americii Centrale din vremurile maya si incase si a jucat multa vreme un rol important in folclorul regiunii.

Populatia maya folosea penele caudale lungi ale quetzalului pentru decorari ceremoniale ale capului, cape din pene si obiecte de arta. Principalul zeu al poporului toltec a fost Quetzalcoatl, adica „sarpe cu pene’.

O legenda din Guatemala spune ca quetzalul i-a dobandit penele stralucitoare in timpul cuceririi regiunii de catre europeni. Conform povestii, dupa o anumita batalie sangeroasa, carduri imense de quetzali complet verzi s-au coborat pentru a-i pazi pe mayasii morti, patandu-si pieptul cu rosu.

O alta poveste spune ca Marele Spirit al mayasilor s-a hotarat intr-o zi sa aleaga un rege al pasarilo. Au concurat diferite specii, etalandu-si frumusetea, puterea si inteligenta. Quetzalul stralucitor avea retineri pentru ca nu credea ca penajul sau este suficient de frumos. De aceea l-a convins pe prietenul sau, cucul alergator, sa-i imprumute cateva pene caudale lungi si impunatoare, pe care in mod mincinos a promis sa i le returneze mai tarziu. Asa a castigat concursul si a fost 

numit regele pasarilor. 

Originea penelor
Penele s-au dezvoltat probabil din solzii reptilelor. Penele si solzii sunt alcatuiti din acelasi material - keratina - si se dezvolta din celule similare in embrion.
Speciile preistorice de reptile planatoare au dezvoltat probabil solzi alungiti, care le-au ajutat pe aceste animale sa planeze de pe o ramura de copac pe alta. Treptat, acesti solzi au devenit tot mai lungi si s-au transformat in structuri asemanatoare cu penele.

Primul animal cu pene adevarate a fost Archaeopteryx, legatura preistorica dintre dinozaurii reptilieni si pasari. Este de remarcat faptul ca Archaeopteryx a fost un animal cu sange cald si multi oameni de stiinta cred ca penele au evoluat initial pentru mentinerea caldurii animalului si doar mai tarziu au capatat si un rol pentru zbor.

Papagalii Ara albastru-aurii sunt foarte apreciati pentru frumusetea si personalitatea lor. Aria de raspandire este larga, fiind intalniti in marea majoritate a Americii de Sud tropicale, in estul statului Panama si regiunea de ses a Columbiei, precum si in intregul bazin amazonian\

Papagalul Ara poate atinge o lungime a corpului de circa 85-90 cm, o anvergura a aripilor de102 – 112,5 cm si o greutate corporala de 900 – 1200 g..
De obicei zboara in perechi sau in mici grupuri familiale dar pot fi sesizati si in stoluri de pana la 25 – 30 de indivizi. Agresiunea intre parteneri este neobisnui ta la acesti papagali. Legaturile ce se formeaza intre parteneri sunt puternice dar nu dureaza obligatoriu toata viata.
Se hranesc cu fructe uscate si proaspete, legume, seminte, minerale, cereale incoltite, etc.

In perioada imperecherii, incepand cu luna aprilie, devin foarte agresivi. Depun intre 1 – 3 oua, uneori 4. deseori, insa, ouale sunt infertile. Perioada incubatiei este de 25 – 28 de zile. Puii ies din cuib la varsta de 12 -13 saptamani si este indicat sa mai ramana o perioada in compania parintilor. Unele perechi se reproduc chiar si de doua ori pe an.


Descriere fizica
Papagalul ara macao stacojiu este o pasare mare, frumoasa si colorata. Dintre toate culorile penajului, predomina rosul, insa arata ca un curcubeu, deoarece rosul se continua cu galben pe aripi, devenind verde si apoi albastru. Coada papagalului stacojiu este lunga cu pene rosii si albastre, iar picioarele sunt inchise la culoare. Are fata de culoare crem. Irisul ochilor este galben, iar ciocul este gri inchis.

Papagalul ara stacojiu are dimensiuni mari. Lungimea corpului este de 85 de centimetri, cantareste aproximativ un kilogram si traieste in medie 60 de ani.


Un papagal stacojiu tanar va avea aceleasi culori ale penajului cu unul matur, sigura diferenta fiind lungimea mai mica a cozii si irisul de culoare maro.  


Comportament si personalitate

Aceasta minunata pasare, papagalul ara macao stacojiu, iubeste joaca si interactiunea. Personalitatea papagalului stacojiu necesita multa socializare de la o varsta frageda. Are nevoie de consistenta si fermitate, mai ales la maturitate. Un papagal stacojiu bine educat este foarte sociabil, prietenos si va avea incredere in anumite persoane. In orice caz, papagalul ara stacojiu are nevoie de un stapan dedicat si determinat in mentinerea potentialului acestei pasari minunate.

Papagalul cacadu este extrem de prietenos, sociabil si dragalas, insa cere mai multa atentie decat orice alta specie de papagal. Poate trai si 120 de ani!

Descriere fizica

Majoritatea papagalilor cacadu are penajul alb, insa mai exista si varianta roz, gri, negru si albastru. Toti papagalii cacadu au o creasta care se ridica atunci cand sunt entuziasmati sau agitati. Aceasta face parte din limbajul corpului papagalului si spune multe despre starea sa in functie de modul in care este afisata.

Marimea papagalului cacadu este cuprinsa intre 30 si 67 centimetri. Este important de stiut ca exista 18 specii de papagal cacadu si 37 de subspecii, insa dintre acestea doar cateva au devenit cunoscute, pentru restul fiind interzis exportul.

Papagalul cacadu poate invata sa vorbeasca, insa nu ajunge la performantele altor pasari. 

Comportament si personalitate
Lipsa de atentie va face papagalul cacadu nevrotic si va incepe sa-si smulga penele. Daca nu esti pregatit  sa petreci o buna bucata de timp zilnic cu pasarea ta, atunci e indicat sa te indrepti catre o specie care nu necesita atentia ta.

Papagalul cacadu este extrem de galagios si canta tare, de aceea nu este indicat sa fie lasat singur in apartament pentru perioade lungi de timp. 

Ingrijire si hrana

Papagalul tau cacadu are nevoie de o varietate mare de mancare pentru a primi toate proteinele, vitaminele si mineralele de care are nevoie. Semintele si nucile sunt preferatele lor, insa nu contin toti nutrientii de care au nevoie si contin prea multe calorii.

O optiune mai buna de hrana pentru papagalul cacadu sunt peletele ce pot fi suplimentate cu fructe si legume proaspete. In felul acesta poti pastra semintele si nucile pentru recompense. Ai grija sa nu suprahranesti papagalul cacadu deoarece va deveni obez si nesanatos.

Asigura-te ca exista mereu apa proaspata la dispozitie. 

Sanatate si puncte vulnerabile

Un papagal cacadu bine ingrijit, rareori se va imbolnavi. Uneori este greu sa observi boala, insa unele semne includ penajul ciufulit si pete. Isi poate pierde  pofta de mancare, stranuta, are secretii nazale, ochi intredeschisi, comportament nevrotic, tipa, isi smulge penele si isi schimba comportamentul.

Cele mai comune boli ale papagalului cacadu includ prezenta parazitilor,  inflamatii intestinale, coccidioza (cea mai raspandita boala la pasari), probleme respiratorii, caderea penelor, febra ce este contagioasa la oameni.

Pentru a rezolva problemele de sanatate ale papagalului cacadu poti plasa o lampa cu infrarosu la 60 centimetri distanta de colivie. Daca nu isi revine in 24 de ore, atunci e urgenta vizita la medicul veterinar specializat in bolile pasarilor.

Conditii de viata

Cand cumperi o colivie pentru papagalul cacadu, ai in vedere ca are un cioc puternic si poate distruge o colivie din plastic in cateva minute. Colivia metalica este potrivita, insa fiind o pasare isteata poate evada foarte usor si este important sa te asiguri ca totul este bine inchis. Aceasta trebuie sa aiba cel putin un metru inaltime si lungime.

Este important ca papagalul cacadu sa aiba o colivie dreptunghiulara pentru ca ii place sa se catere.  Mai are nevoie si de cateva jucarii rezistente pentru a nu se plictisi. Ii poti oferi si bete din lemn pentru ca ii place sa roada.

Acvila-pescar africana (Haliacetus vocifer), cea mai mare pasare de prada din Africa
in Pasari.

Acvila-pescar africana (Haliacetus vocifer) este o pasare de prada nemigratoare, foarte populara in regiunile cu lacuri si rauri din Africa, la sud de Sahara. Nu prefera deloc zonele desertice de aceea nu va fi vazuta niciodata in Desertul Namib sau Kalahari, desi acestea sunt tot in Africa. Ea adora zonele de mal ale iazurilor, raurilor, unde sunt copaci inalti in apropiere, de asemenea este nelipsita din locurile cu estuare si lagune.
Este considerata cea mai mare pasare de prada din Africa si cunoscuta sub numele de ,,cantaretul Africii”, deoarece obisnuieste sa isi indrepte capul pe spate si sa scoata un strigat foarte puternic, care se aseamana cu un scheunat. Cantecul ei incepe puternic, se aude pana departe si apoi isi pierde usor din tonalitate.
Poate fi recunoscuta foarte usor dupa capul ei acoperit cu penaj alb, care continua spre gat si piept, dar si spre spate in forma literei V cu varful indreptat spre coada. Penajul corpului si pe partea superioara a aripilor este maroniu, mai mult sau mai putin clar, uneori cu nuante galbene si roscate. Pe spate si pe partea de jos a aripilor penajul este negru. Coada este scurta, de culoare alba si are o forma patrata. Ciocul este curbat in jos si foarte ascutit, galben la baza si negru la varf. Picioarele sunt mari si robuste, au fiecare cate trei degete indreptate inainte si unul inapoi, acoperite de piele groasa si solzoasa, de culoare galbena si prevazute cu gheare ascutite, tari si curbate. Un exemplar adult ajunge la o lungime a corpului de 63-73 cm si greutatea de 2-3,5 kg. Are vederea foarte buna, auzul excelent si de asemenea un exceptional simt olfactiv, astfel reusind sa detecteze un starv de la distanta.

Aceasta acvila este activa mai ales in timpul zilei si traieste de obicei in pereche.
Hrana sa preferata este pestele, de aceea isi petrece majoritatea timpului zburand deasupra apei in urmarirea prazii. Are o tehnica de scufundare foarte bine pusa la punct, observa prada din zbor apropiindu-se de suprafata apei, apoi printr-o miscare rapida o prinde cu ghearele puternice si ascutite, chiar si de la adancimi mai mari de 10 cm. In unele cazuri a fost observata scufundandu-se chiar cu capul in apa pentru a prinde pestele care inoata la adancimi mai mari. Uneori ataca si pasari acvatice sau le fura ouale din cuiburi, de asemenea se hraneste si cu broaste, oua sau pui de crocodili, maimute mici si diferite reptile. Deseori consuma si starvuri si fura pesti de la alte pasari de prada sau pescari. De cele mai multe ori perechile de pasari coopereaza intre ele, una dintre ele sperie prada si alta o prinde, apoi se infrupta amandoua din victima.

In perioada de imperechere femela isi construieste un cuib rotund, cu diametru de cca. 2 m si adanc de 25 cm, din diferite materii vegetale, fire de iarba, frunze, muschi, crengute etc. Acesta este pozitionat la bifurcari de ramuri, pe stanci, sau mai rar in tufisuri. Femela depune un numar de 2-3 oua albe cu pete roscate, care au o lungime de 7 cm si sunt clocite o perioada de 40 de zile. Puii sunt hraniti de ambii parinti pana ce reusesc sa zboare si sa-si caute singuri hrana. In primul an pot aparea lupte intre pui pentru hrana, cand cei mai slabi sunt uneori ucisi de cel mai puternic si astfel din doi sau trei pui poate supravietui doar unul.
Acvila-pescar africana face parte din ordinul Falconiformes si familia Accipritidae. Nu este o specie in pericol de disparitie.
Acvila – cu  infatisarea sa majestuoasa, cu zborul inaltator si vederea acuta, acvila este un simbol universal si reprezinta zeul atotvazator al cerului. Reprezinta de asemenea curaj, victorie si putere, semctie, tunet si furtuni. Pentru vechii greci si romani, era purtatorul luminii pentru Zeus si reprezenta victoriosul Imperiu Roman pe steagurile legiunii romane.
In crestinism, acvila simbolizeaza omnipotenta lui Dumnezeu, credinta, ascensiunea lui Christos si pe Sf. Ioan. Acvila impartaseste simbolismul pasarii Phoenix pentru ca,in legea crestina, se reinnoia pe sine la fiecare zece ani zburand in soare si apoi in mare de trei ori. In felul acesta devine un simbol al nasterii din nou si al botezului. Un sarpe in ciocul unei acvailei semnifica victoria lui Christos asupra Raului. Forma de strana a acvilei tinand o Biblie reprezinta inspiratia Scripturii si putere.
Acvila este descrisa ca o emblema solara batandu-se cu serpii sau in conflicte cu un taur sau cu leu, din care iese victorios demonstrand triumful spiritului asupra puterii lumesti.
In traditiile amerindienilor, aripile acvilei simbolizeaza razele soarelui, semnifica ziua si este mijlocitorul intre oameni si zei.
Domnind ca un rege peste pasari, acvila este emblema regalitatii, o asociere dezvoltata de statutul sau de cel mai popular simbol vestitor; simbolizeaza imperii ca Imperiul Roman si pe cel al lui Napoleon. Acvila cu doua capete a Bizantului venea din simbolismul hittit al zeilor gemeni ai puterii si a tuturor stiintelor. Multe state au adoptat acvila ca embleme, steme, fiind simbol al patriotismului si suveranitatii pentru unele dintre ele, incluzand aici Statele Unite, unde este simbolul national. Asociat cu cele sapte pacate capitale si cu cele patru virtuti fundamentale, are semnificatii bivalente simbolizand mandrie si dreptate.

Vulturul  are o lectie foarte importanta pentru oameni. El este unul dintre cei mai mari din specia lui, face parte din categoria pasarilor de prada si poate trai pana la 70 de ani. Insa, pentru a ajunge la aceasta varsta vulturul plesuv trebuie sa ia odecizie grea.

Cand ajunge la 40 de ani, ghearele sale lungi si flexibile isi pierd forta si nu mai sunt capabile sa-i care prada.
Ciocul lung si ascutit i se inconvoaie. Aripile-i grele si imbatranite de ani si de grosimea penelor ii infraneaza si ii impietresc muschii pieptului ingreunand-u-i astfel zborul faimos.

In acel moment, vulturul are doar doua optiuni: sa Ramana fara hrana sau sa treaca printr-un greu si dureros proces de transformare care dureaza 150 de zile.

 Pentru asta el zboare pe un varf inalt de munte unde isi face un nou cuib. Acolo el incepe sa-si loveasca continuu ciocul incovoiat de o stanca pana cand acesta se rupe. Acest lucru nu este tocmai placut, insa vulturul a decis sa traiasca. Indurerat el asteapta sa-i creasca un nou cioc, mai puternic si mai ferm decat cel cazut.

Apoi, vulturul incepe sa-si smulga ghearele, una cate una, scotand sunete ciudate de durere. Dupa ce noile gheare ii cresc, incepe sa-si smulga penele imbatranite

Dupa cinci luni de transformare continua si dureroasa, vulturul renaste si isi reia faimosul zbor pentru care a fost creat si pentru care traieste inca 30 de ani.

De multe ori, ca sa supravietuim sau pentru a imbunatatii ceva in viata noastra trebuie sa trecem printr-un astfel de proces de transformare. Trebuie sa facem sacrificii, trebuie sa ne doara si sa suferim, altfel ne vom intoarce in trecut si vom muri fara sa beneficiem de tot ce ne putem oferi.

Cateodata trebuie sa renuntam la simboluri, obiceiuri, indeletniciri, tabieturi sau stare de confort.
Daca ne vom elibera de obicei, vom putea profita de prezent. Nimeni nu isi propune sau planifica sa esueze. Nimeni nu hotaraste dinainte sa duca o viata plina de mediocritati si frustrari, insa ezitand in luarea unei decizii exacte cu privirea la ceea ce doriti exact, sfarsiti prin a trai instinctiv, accidental. Astfel, veti trece printr-o serie de evenimente fortuite asupra carora veti avea prea putin control.

Cei care se conduc in viata dupa legea accidentului considera ca succesul se datoreaza in mare masura norocului si imprejurarilor si foarte putin lor insisi. Acesti oameni au mereu tendinta de a fi negativisti, pesimisti, neajutorati si de a simti ca si cum nu si-ar putea controla propriile vieti, ei inventeaza in permanenta scuze, au un randament cu mult sub potentialul lor si se complac in diverse forme de activitati inutile si chiar daunatoare, cum ar fi privitul la tv, alcoolul, drogurile si socializarea inutila.